Chinchila

Cum alegem o chinchila?!

Aceste mici rozatoare simpatice, cu blana matasoasa au ajuns animale de companie extrem de apreciate si la noi. Desi la noi inca sunt crescute in ferme pentru blana, exista si numeroase exemplare fericite in multe locuinte. Iar acolo ar trebui sa se afle de fapt, unde sa poata duce o viata frumoasa, asa cum merita. Dar inainte sa va achizionati propria chinchila, este bine sa stiti dupa ce sa va ghidati pentru a alege un animal sanatos din toate punctele de vedere.

Cel mai bine ar fi sa cumparati animalul de la un crescator specializat. Acestia cresc exemplare de calitate, selectionand doar pe aceia care poseda un aspect si mai ales un caracter frumos. In plus va pot oferi si toate sfaturile de care aveti nevoie pentru a ingriji cat mai bine chinchila. De cele mai multe ori si pretul este mai mic decat in magazinele pentru animale. Daca va este mai comod sau pentru ca nu cunoasteti nici un crescator in zona dumneavoastra puteti cumpara animalul si dintr-un pet-shop, cu conditia sa analizati bine aspectul animalului pentru detectarea unor eventuale boli sau caractere agresive.

Chinchilele vin intr-o varietate de culori. Bej, negru, cafeniu, argintiu, gri si amestecuri dintre acestea alcatuiesc o paleta larga, de unde ati putea alege. Daca tineti foarte mult la aspectul asta atunci cautati un crescator, ei va pot oferi mai multe variante de culoare decat un magazin.

Personalitatea este un alt criteriu important care trebuie urmarit. La fel ca si caini, fiecare individ din specia chinchilelor, are personalitatea  proprie: unii pot fi timizi, altii agresivi sau foarte sociabili. Un animal poate fi foarte frumos, dar daca este agresiv nu va va mai placea. La fel cum un animal sociabil va poate incanta foarte mult. Apropiati-va de cusca chinchilei, eventuual deschideti usa. Daca se apropie sa va miroase, fie si numai o data, aveti de-a face cu un animal prietenos. O chinchila care sta retrasa intr-un colt sau va ignora, va face la fel si pe viitor, sau va deveni agresiva la atingere.

Sexul animalului poate fi si el un criteriu dupa care sa va ghidati. Caracterele celor 2 sexe sunt diferite. De asemenea modul in care se apara difera de la un sex la celalalt. Ambii alearga si chitaie, putand chiar sa va muste pentru a va avertiza ca se tem. In plus femelele se ridica pe picioarele din spate si stropesc cu urina, iar anvergura jetului poate fi destul de mare. Este recomandat sa achizitionati doua exemplare: de preferinta de acelasi sex, pentru a preveni inmultirea necontrolata. Daca luati 2 indivizi de acelasi sex asigurati-va ca au crescut impreuna sau ca sunt la o varsta frageda. In aceste conditii ei vor locui linistiti impreuna. Doi adulti de acelasi sex este foarte posibil sa se incaiere.

Foarte important de analizat este starea de sanatate. Daca sunt mai multe chinchile in magazin sau crescatorie analizati-le pe toate. Unele boli sunt foarte contagioase si se transmit usor, chiar daca animalele nu locuiesc in aceeasi cusca. Ce trebuie urmarit:

- Conditia generala: o chinchila sanatoasa nu trebuie sa fie nici obeza dar nici slaba.

- Sa aiba o atitudine activa, curioasa, nu sa stea apatica intr-un singur loc. Chiar daca doarme o chinchila va reactiona imediat daca este bagata in seama. Coada sa fie tinuta  in sus, viguroasa.

- Blana trebuie sa fie lucioasa si moale, fara par mort si ghemotoace. Regiunea anala sa fie curata, in cazul diareei apare umezita si murdara. Sa nu se regaseasca portiune ale corpului lipsite de blana, sau urme de muscaturi si zgarieturi.

- Dintii sa fie curati, corect aliniati si nu crescuti in exces. De preferinta albi, insa la exemparele batrane pot fi galbeni in mod natural.

- Sa nu prezinte scurgeri oculare, nazale, afectari ale  urechilor.

- Cusca sa fie curata, fecalele de consistenta crescuta.
Cereti cat mai multe sfaturi crescatorului sau vanzatorului. La magazin nu va sfiiti sa intrebati de unde provin animalele si de cand sunt acolo. Petreceti cat mai mult timp cu chinchila dumneavoastra, nu veti regreta. Sunt animale extrem de simpatice.

Pinguinii sunt amenintati de incalzirea globala

Aproape 75% din coloniile de pinguini din Antarctica sunt in declin sau chiar amenintate cu disparitia, daca incalzirea climei va ridica temperatura mondiala cu inca 2 grade Celsius, potrivit unui raport al WWF, relateaza AFP.

Raportul WWF a fost prezentat la Barcelona, unde are loc congresul Uniunii Internationale pentru Conservarea Naturii. Expertii organizatiei au realizat o analiza a modelelor climaterice, din care rezulta ca o crestere a temperaturilor cu 2 grade Celsius ar putea sa survina in mai putin de 40 de ani.

Aceasta incalzire va avea drept consecinta o scadere severa a masei de gheata din oceanul inghetat, care reprezinta teritoriul predilect de viata al pinguinilor imperiali si a celor din specia Adelie. Disparitia partiala a ghetii din cadrul apei marine ar putea sa se traduca si printr-o diminuare a bancurilor de krill, un mic crustaceu care este alimentul de baza al pinguinilor. "Pinguinii sunt obisnuiti sa traiasca in frig si in conditii extreme. O data cu cresterea continua a temperatu-rilor si cu diminuarea zonelor lor de hranire si de cuibarit, asociate calotei glaciare, am remarcat deja o reducere importanta a populatiilor", a spus Juan Casavelos, director in cadrul WWF.

Pinguinii

PINGUINII

Caracteristici generale

O clasificare se refera la o singura familie care include 17 specii de pinguini. Dintre aceste specii, 5 se afla in Antartica si prezinta urmatoarele caracteristici:

- nu pot sa zboare

- au pene putine si scurte

- anumite pene sunt modificate pentru a le utiliza la inot si la iesirea din apa

- miscare inceata, avand picioarele aduse la spate si aripile transformate intr-un fel de palete.

Excelenti inotatori, pinguinii se pot scufunda foarte adanc in apa, putand fi asemanati foarte bine cu o pasare in zbor. In general acestia se hranesc cu pesti, crustacee si calamari pe care ii prind in timpul scufundarii.

Adancimea la care se scufunda difera de la specie la specie: pinguinul imperial, de exemplu poate ajunge la 200 de m adancime. Cu exceptia acestuia, toti pinguinii se intalnesc in Antartica, facandu-si asezari in spatii cu multe pietre, departe de ghetari. Cand puii lor au aproape 30 de zile, sunt grupati in mici subcolonii, pazite de o parte dintre adulti, in timp ce ceilalti se hranesc si/sau aduc hrana din mare. Aceste subcolonii primesc numele de ''gradinite'' si, desi poate parea ciudat, sunt caracterizate de ordine.

Specii de pinguini

Aptenodytes forsteri

Pinguinul imperial

Caracteristici generale: este cel mai mare dintre pinguini, atingand o inaltime de aproximativ 110 cm. Pieptul este gri-albastrui, iar spatele de culoarea negru inchis. Partea superioara a pieptului si aripile au culoarea galbuie.

Zona de raspandire si habitat:

Pe langa spatiile cu gheata, care sunt intalnite atat iarna, cat si vara. In marea Weddell (a peninsulei Antartica). Este singurul pinguin care se intalneste desupra ghetarilor pe timpul iernii. Cand femela paraseste cuibul, masculii sunt cei care trebuie sa tina oualele intre picioare, deasupra ghetii - pot ramane asa, fara sa se miste chiar si 2 luni, timp in care pierd 35-40 % din greutate. Dupa ce puii au iesit din ou, ei mai stau inca 2 luni pe labele tatilor pentru a fi protejati de gheata rece si de riscul de a nu muri inghetati.

Alimentatie: pesti, calamari, crustacee.

Datorita faptului ca inoata si iarna in conditii climatice cu temperature foarte scazute (uneori si sub 40 de grade sub 0), aceasta specie si-a dezvoltat un altfel de comportament social. De exemplu, nu sunt atat de sedentari ca ceilalti pinguini; coloniile de pinguini imperiali detin un numar mare de indivizi pe un spatiu restrans, tocmai pentru a se proteja intre ei de frig si de vant. In mare se intalnesc in numar mare pinguini imperiali si de asemenea si pe ghetari. Sunt foarte curiosi, se apropie de orice, dar nu sunt agresivi. In cautarea hranei se pot scufunda timp de 20 de minute, la o adancime mai mare de 200 m.

Pygoscelis papua

Pinguinul cu "papuci"

Sedentar

Caracteristici generale: Inaltime de aproximativ 75 cm. Spatele negru cu o anumita tenta rosiatica. Are un fel de blanita formata din pene albe, asezate deasupra capului, asemanatoare cu o bentita. Picioarele sunt de culoare rosie sau galbuie.

Zona de raspandire si habitat: Insulele Georgiei, Sandwich, Orcadas, Shetland si in cateva locuri din Antartica.

Alimentatie: Pesti, cefalopozi, crustacee.

Traieste in colonii si este fidel. Poate realiza scufundari pana la 100 m adancime. Pe pamant, acesta este cel mai timid dintre pinguini.

Pygoscelis adeliae

Pinguinul adelin

Sedentar

Caracteristici generale: Inaltime de aproximativ 70 cm. Capul si spatele de culoare neagra, iar abdomenul alb. Ochii sunt inconjurati de pene albe si scurte. Plisc negru inconjurat de o nuanta rosiatica. Labele sunt de culoare alb palid.

Zona de raspandire si habitat: Antartica, Orcas, Shetland de Sud. Aceasta specie este cea mai raspandita si cea mai abundenta. Prezenta sa este foarte comuna in marea Weddell, pe timp de vara.

Alimentatie: crustacee mici si pesti.

Foarte sociabil si colonial. Se vad adesea in mare, acestia inotand in grup sau odihnindu-se pe gheata sau in jurul acesteia.

Pygoscelis antarctica

Pinginul cu barba

Sedentar

Caracteristici: Inaltime de aproximativ 75 cm. Spatele si partea superioara a capului de culoare neagra, iar abdomenul alb. Plisc negru si labele de culoare rosiatica. Are o anumita banda cu pene care ii inconjoara pliscul, dandu-i un aspect de barba.

Zona de raspandire si habitat: Insulele din Georgia, Sandwich, Orcadas, Shetland si in peninsula Antartica.

Alimentatie: crustacee mici

Pe pamant este foarte sociabil, dar devine foarte agresiv cand vine vorba sa isi apere teritoriul. Coloniile sale ajung sa numere mii de indivizi. Spre deosebire de pinguinii adelini, acestia frecventeaza foarte putin campurile de gheata.

Pinguinul Pufin

Pinguinul Pufin (Fratercula arctica)

Este una dintre cele mai iubite si usor de recunoscut pasari din lume. Fratercula arctica sau Pufinul comun, asa cum mai este cunoscut, este singura specie de pasari de mare nordice care traieste in Oceanul Atlantic. Are o infatisare comica: un cioc colorat asemanator celui de papagal, marginiile din jurul ochilor colorate in rosu si negru, doua pete mari, palide, pe obraji si picioarele de un portocaliu stalucitor. Tinerele exemplare nu au ciocul mare si colorat, iar adultii isi pierd si ei culoarea stralucitoare a ciocului pe timpul iernii. Aspectul deosebit al pufinului i-a atras denumirile de: “clovnul oceanului” sau “papagalul de mare”.

Aceste pasari au aripile scurte si indesate si coada scurta, partile inferioare ale corpului sunt acoperite de pene gri sau albe, iar cele superioare sunt negre.

Pe tot parcursul anului, dieta lor consta din diverse specii de peste. Consuma mai cu seama anghila de nisip, dar se hranesc si cu calmari sau crustacee. In vederea capturarii prazii pufinii isi scufunda capul sub apa si inoata folosindu-se de aripi. Atunci cand isi hranesc puii, acestia isi incarca ciocurile cu peste, pe care il cara pana la adaposturi. Spre deosebire de alti pinguini nordici, care ajung pana la 1.6 m., pufinii zboara relativ la inaltime, la aproximativ 10 m fata de nivelul apei.

In marea majoritate a anului pufinii traiesc pe mare, intorcandu-se pe uscat in scopul de a se reproduce. Chiar inainte de sezonului de imperechere, incepe naparlirea anuala; pasarile sunt inapte pentru zbor in timpul naparlirii, dar sunt inca in masura sa inoate sub apa si pot reveni la coloniile de imperechere intre lunile februarie si inceputul lunii aprilie. Odata cu aceasta intorcere, apar si caracteristicile comice ale aspectului si comportamentului lor: bataile din cioc, mersul ritualic in jurul intrarii in adapost, accentuarea culorii ciocului etc. In timpul imperecherii pufinii scot niste sunete stridente, asemanatoare unor “arrrr-uh”-uri. Acesti pinguini cuibaresc in colonii alcatuite din zeci de mii de pasari si se intorc la aceleasi faleze an de an. Pe insula St. Hilda, din Hebridele Scotiene, de exemplu, sosesc pana la un million de pasari, in decurs de trei zile.

In privinta adapostului, pufinii fie isi construiesc anual unul nou, fie il folosesc pe cel vechi. Date fiind conditiile incomode pentru construirea unui cuib - nu exista tufe sau copaci, aceste pasari isi construiesc adaposturile sub pamant. Intr-o locatie izolata, cat mai ocrotita de pradatorii terestri, precum vulpile sau hermelinele, pinguinii pufin excaveaza un fel de buncar, rezistent la apa, folosindu-se de labele sale palmate. Tunelul poate ajunge la 1 m lungime, este prevazut cu mai multe iesiri si, de regula, cuibul din capatul lui este captusit cu iarba si pene.

Un singur ou este depus in luna mai, in cuibul aflat la capatul buncarului. Dupa o perioada de incubatie de aproximativ 43 de zile, puii eclozeaza si raman in interiorul adapostului timp de sase luni si ceva, dupa care devin complet independenti, pornind singuri pe mare.

Grupele de caini (partea II)

Grupa V (Spitz si caini de tip primitiv)
Cuprinde rasele nordice, fie ele de vanatoare, fie de sanie. Sunt caini de tip primitiv, in general rase pure cu o indelungata istorie, al caror character s-a pastrat de-a lungul epocilor. Sunt caini rezistenti, adaptati zonelor reci. Din aceasta grupa fac parte rase ca :Malamut de Alaska, Husky Siberian, Samoyed, ca si caini de sanie, insa si cele mai cunoscute din aceasta grupa. Sunt caini foarte inteligenti, dar dificil de dresat, datorita inteligentei ascutite se plictisesc repede. De aceea dresorul trebuie sa fie atent sa modifice exercitiile astfel incat sa capteze atentia cainilor. Characteristic acestor rase este faptul ca nu latra, decat rar, in schimb comunica prin urlete. In zilele noastre inca mai sunt folositi ca si caini de sanie, atat in gospodariile populatiilor nordice, cat si pentru agrement. Sunt extreme de apreciati si in competitii.

Grupa VI (Gonitori pentru vanat mic)
Detine 3 reprezentanti principali, foarte cunoscuti : Beagle, Basset Hound si Bloodhound. Acestea sunt rasele considerate a fi cu cel mai dezvoltat simt al mirosului, in ordinea inversa prezentata mai sus. Sunt caini de vanatoare tipici, care si-au pastrat aspectul si caracterisiticile in ultimele sute de ani, fiind mereu in gratiile vanatorilor si ale aristocratiei. Sunt rase extreme de prietenoase, afectuoase cu stapanii si cu copiii(mai ales Beagle), motiv pentru care sunt si animale de companie foarte raspandite. Inteligenta lor deosebita trebuie stimulata mereu, pentru ca altfel se vor plictisi, nu sunt tocmai usor de dresat. Uneori au tendinta de a latra si urla mai mult, insa doar pentru a se face intelesi.

Grupa VII (Pontatori)
Sunt deosebiti caini de vanatoare, cu miros si auz bine dezvoltat. Toate rasele component sunt de talie medie spre mare, supple, cu musculature bine dezvoltata. Sunt caini cu o indelungata istorie in vanatoarea de pasari mai ales, dar si in vanatul de sol. Rolul lor este de a semnaliza vanatul, uneori si de aport. Caini extrem de inteligenti si obedient, energici si destul de usor de dresat. Sunt foarte afectuosi cu familia si mai ales cu copii, de asemenea nu sunt reticienti cu strainii, deci nu sunt cei mai buni caini de paza. Au fost intotdeauna caini prefrati ai aristocratiei, engleze in special, de altfel Setterul Englez este denumit si “Gentlemanul raselor canine”. Alaturi de el din aceast grupa mai fac parte, la fel de renumitii: Setter Irlandez, Gordon Setter, Viszla Maghiara, Prepelicarul de Weimar, Bracul German.

Grupa VIII (Aportori, caini de apa)
Poate grupa cu cele mai celebre rase “per metru patrat”. Golden Retriever, Labrador si Cocker Spaniel (toate varietatile de Spaniel) sunt cei mai de seama caini aportori, dar si de companie. Sunt mari iubitori de apa, unde se simt la fel de bine ca pe uscat. Au fost folositi fie de catre pescari pentru a adduce la aml plasele cu peste, fie de vanatori pentru aportarea vanatului din apa si nu numai. Extreme de inteligenti si obedient, sunt foarte prietenosi si isi venereaza stapanul, urand sa fie lasati singuri. Fiind caini de aport le place sa care in gura diverse obiecte, fie ele si foarte mari, de asemenea muscatura e consistent, dar gentila. Se spune ca pot duce un ou in gura fara s ail sparga. Sunt caini de familie ideali, mai ales pentru cele cu copii.

Grupa XI (Caini de agrement si companie)
Sunt rasele de caini de talie mica si medie, al caror scop este acela de a distra, infrumuseta si a face viata mai placuta omului. S-au format ca rase pentru a avea un aspect placut si a tine companie doamnelor din inalta societate. Datorita dimensiunilor reduse si apectului dragalas sunt unele din cele mai raspandite rase de caini de companie. Majoritatea au o mimica specifica, expresiva si par semilung sau lung, matasos, cu aspect placut.  Desi par mici si inofensivi, ascund un caracter extreme de puternic, incapatanare, dorinta de dominare si sunt iuti la furie, din fericire statura nu ii ajuta, altfel ar fi caini extreme de periculosi. Majoritatea raselor din aceasta grupa sunt foarte cunoscute si appreciate in comcursurile de frumusete. Bichonii, Pudel, Shih-tzu, Griffonul de Bruxelles, Spitzul japonez, Pomaranian, Chiuhahua, Papillon, Pug, Pekinez, Bulldog Francez sunt doar cateva din rasele representative ale acestei grupe.
    
Grupa X (Ogari)
Ultima, dar nu cea din urma grupa a raselor canine, e considerata bijuteria tututor grupelor, deoarece contine rasele cele mai vechi de caini si de un nivel aristocratic foarte ridicat. Elegant mersului ogarilor se face remarcata oriunde, iar forta pe care o dezvolta in alergare impresioneaza pe oricine. Acestea sunt rase de tip primitiv, bine conservate, insa din pacate multe amenintate cu disparitia. Sunt caini crescuti pentru vanatul in camp deschis, datorita vitezei foarte mari la care pot ajunge si vazului bine dezvoltat (Saluki, Sloughi, Barzoi). Alte rase au fost destinate in principal pazitului gospodariilor (Azawakh). In Marea Britanie sunt foarte populare cursele de ogari unde exceleaza Greyhoundul, Whipettul, Ogarul Italian sau Sloughi. In competitiile de frumusete intotdeauna ogarii se fac remarcati, in special Ogarul Afghan.

Federatia Chinologica Internationala (FCI) este forul superior din cadrul chinologiei si cea care a realizat aceasta clasificare a raselor de caini, pentru o mai usoara gestionare si arbitrare a lor. Insa unele federatii nationale pot aborda propriile catalogari ale cainilor, dupa alte criterii decat cele ale FCI. Insa acestea tin doar de logistica Chinologiei (care este stiinta cresterii cainilor) si nu ar trebui sa ne faca sa ne iubim mai putin catelul.

Grupele de caini (partea I)

Cainele a fost alaturi de om de mii de ani incoace, fiind cel mai credincios prieten si slujitor al acestuia. In timp omul a format cainele dupa necesitatile sale, atribuindu-I diverse scopuri si indatoriri. Astfel de-a lungul timpul au aparut din ce in ce mai multe rase, adaptate muncii pe care trebuiau sa o indeplineasca. De la paza gospodariei si a turmelor pana la rolul de animale de companie doar, cainii sunt specia de animale cu cea mai mare diversitate de rase. Poate parea ciudat ca micutul Chihuahua e frate bun cu uriasul Dog german, dar materialul lor genetic comun in proportie de 99% atesta aceasta. Pentru a fi tinuta o evidenta mai usoara a celor peste 200 de rase de caini a fost nevoia clasificarea lor pe grupe, in functie de tipul de activitate pentru care au fost formate fiecare rasa in parte. In continuare voi prezenta cele 10 grupe, cu cateva caracterisitici pentru fiecare precum si cei mai de soi reprezentanti ai fiecareia.
    
Grupa I (Caini ciobanesti si de turma)
 
Sunt caini care au fost formati pentru a pazi turmele de oi si cirezile de vite. Sunt caini inteligenti, bine organizati, mereu in alerta si cu auzul bine dezvoltat. Sunt devotati stapanului si turmei, curajosi, mereu pregatiti sa faca fata atacatorilor si primejdiilor. Instruiti de mici in paza turmei se dovedesc a fi pe langa paznici de nadejde si manatori  buni ai turmelor, usurand foarte mult munca stapanului. Aceste rase au evoluat din cainii de talie mare, impunatori, care puteau descuraja atacatorii doar prin statura lor impozanta. Totusi in ziua de azi exista si rase ciobanesti de talie medie spre mica (Welsh Corgi Pembroke si Cardigan, Pumi). Datorita inteligentei, instictului de paza si versatilitatii unele rase din aceasta grupa au devenit rase utilitare si de paza (Ciobanesc german, Ciobanestii belgienii), altii ca si Komodor si Puli au devenit aparitii spectaculoase in concursurile de frumusete. Si Romania are trei rase recunoscute de FCI (singurele deocamdata) in aceasta grupa: Carpatinul, Mioriticul si Ciobanescul de Bucovina.
    
Grupa II (Pinscheri si Schnauzeri, Molossoizi, caini de turma elvetieni)

Aceasta grupa contine in rasele de munca si de paza si protectie. Rase care de-a lungul timpului au fost selectionat in asa fel incat sa fie scoase in evidenta calitatile de paznici, abilitatea de a invata si a munci (caini de politie, detective). Sunt caini agresivi doar la comanda, asta atesta capacitatea lor deosebita de autocontrol si de subordonare stapanului. Sunt cainii cu multa personalitate, uneori incapatanati, dar acre se dreseaza destul de usor, de catre o mana de fier. Afectuosi cu familia, chiar si cu copii, cu conditia sa fi fost crescuti de mici in compania acestora. Aceasta grupa cuprinde rase de caini de toate dimensiunile: de la gigantul Mastiff Tibetan pana la sprintenul Pinscher pitic. Unii isi indeplinesc rolul de protector prin agilitate si instinctele ascutite (Rottweiler, Doberman, Tosa Inu), altii prin masivitatea corpului si aspectul impozant ( Mastiff napoletan, Ciobanesc Caucazian, Bullmastiff), altii doar prin aspectul, uneori apparent, fioros (Cane corso, Fila brasiliero, Dog de Bordeaux). Tot de aici fac parte si cainii de munte, adaptati conditiilor extreme de la inaltime, precum si salvarii si protectiei omului in aceste zone ( Saint Bernard, Leonberger, Cainele de munte din Pirinei). Insa in zilele noastre majoritatea acestor rase si-au demostrat si calitatile deosebite de animale de companie, aceasta calitate devenind primordiala ( Bulldog, Boxer, Dog german).

Grupa III (Terrieri) 

Sunt o grupa aparte cu caracteristici specifice, cum ar fi forma alungita, paralelipipedica a capului, parul sarmos, caracterul puternic si energia nelimitata. Sunt rase formate preponderant in Marea Britanie si Irlanda, pentru a starpi coloniile de rozatoare, vulpi sau bursuci. Prin incrucisari cu rase de vanatoare unii reprezentanti au devenit caini de vanatoare extreme de apreciati, mai ales in luarea urmei si haituirea vanatului din locurile inaccesibile omului. In general sunt rase de talie mica si medie, dar exista si caini de talie mare (Aierdale Terrier, Kerry Blue Terrier). Bravi si de dimensiuni reduse , unii au devenit excelenti caini de vizuina (Fox Terrier, Cairn terrier, Dandie Dinmont Terrier). Altii prin aspectul fizic foarte placut sunt printer cei mai raspanditi caini de companie si vedete in concursurile de frumusete ( Yorkshire terrier, Westhighland Terrier, Scotish Terrier, English Toy Terrier). Prin incrucisari cu caini de tip  “bull” au rezultate rase ca Bull Terrier, Staffordshire Bull Terrier sau Pitt Bull Terrier, care au mostenit calitati de la ambele tipuri de caini, curajul si personalitatea tarierilor imbinata cu obedienta si aspectul fioros al celor de tip bull.

Grupa IV (Teckeli, Dachshund)

Teckelii sunt singurii posesori ai acestei grupe. Se prezinta sub 3 varietati de par (scurt, lung si sarmos). Unele asociatii chinologice nationale ii incadreaza fie in grupa cainilor de vanatoare, fie in cea a terrierilor. Sunt cainii de talie mica, cu picioare scurte si corpul lung, formati initial pentru vanatul mic, de viziuna (bursuci, iepuri, caine de preerie). Astazi sunt excelenti caini de companie, foarte jucausi, atrasi peste masura de obiectele/fiintele mici si miscatoare. Sunt extreme de incapatanati, greu de dresat, dar foarte isteti, atunci cand este in interesul propriu.

Cainii - prietenii omului

10 motive pentru care cainii sunt mai buni companioni

Intr-un articol trecut am prezentat armele cu care se lupta pisicile in aceasta disputa "caine vs pisica”. Daca aproape v-au convins, atunci este bine sa ascultati ce are e spus si partea cealalta, inainte de a lua decizia care este " cel mai bun animal de companie ”. Si s-ar putea ca dupa acest articol balanta sa incline decisiv in favoarea cateilor. Cainele este alaturi de om de peste 10000 de ani, timp in care si-a demonstrat loialitatea si utilitatea nu degeaba fiind denumit astazi si "c el mai bun prieten al omului ”.

1. Cainii interactioneaza cu stapanul lor. Aceasta relatiei se bazeaza pe oferirea reciproca de afectiune, atentie si respect. Ba am putea spune ca el va va da inapoi insutit. Uneori fara sa ceara prea mult. Relatia cu un caine e foarte dinamica si cel mai apropiata de cea intre 2 oameni. Cainii stiu sa-si dezvaluiasca foarte usor sentimentele si nu ai cum sa te inseli vreun moment de ce vrea sa spuna sau sa arate.

2. Intre caine si stapanul lui se formeaza o legatura pe viata. Pentru el veti fi intotdeauna seful haitei si va va respecta si trata ca atare. In orice situatie cainele va va fii aproape si nu va va trada pentru nimeni altcineva, oricat de mult l-ar ademeni. Loialitatea este o trasatura de caracter pe care  doar ei o poseda, intr-o forma bruta, nealterata de nimic. Sitit in orice moment ca pe companionul dumneavoastra va veti putea bizui. Oricat de departe ar ajunge, voit sau fortat, mereu cainele se va intoarce la stapanul lui, chiar daca asta presupune stoarcerea si ultimei picaturi de forta.

3. Cainii sunt extrem de inteligenti, poate nu cele mai inteligente animale din lume, dar in orice caz foarte destept. Va va surpinde de multe ori cu reactiile si gesturile sale. Un caine e cu atat mai inteligent cu cat e mai suprinzator. Si va place cand face din dumneavoastra o victima a desteptaciunii lui.

4. Protectia este un alt cadou pe care ni-l face cainele. Cu un caine aproape sau in curte va stiti mai protejat. Si sunteti convins ca va face si sacrificiul suprem doar sa va stie in siguranta. Nu exista niciun alt paznic mai bun pe lume decat un caine.

5. De-a lungul timpului, datorita obedientei crescute cainii s-au dovedit folositori intr-o multime de activitati: de la condusul turmelor la prinderea infractorilor, si de la insotirea nevazatorilor la salvarea oamenilor din diferite dezastre. Niciun alt animal nu mai face asta pentru noi. Functia de animal de companie este pentru majoritatea patrupedelor relativ noua, insa se descurca cu brio sa si-o exercite.

6. Pot fi dresati! Iubitorii de pisici afirma ca un caine e o marioneta din perspectiva asta, pe cand pisicile sunt independente. Dar un animal de companie nu trebuie sa fie independent, un animal de companie trebuie sa fie usor de manuit, crescut si educat, pentru a avea o viata cat mai usoara unul cu celalalt. Un caine educat si socializat stie cum sa reactioneze in cele mai diferite situatii pentru a nu ii pune probleme stapanului. Sunt atat de dispusi sa invete incat pot fi invatati o multime de lucruri. Ba mai mult aceasta le face o imensa placere. Si dumneavoastra la fel: sa puteti arata prietenilor cat de multe stie sa faca catelul dumneavoastra si cat de disciplinat este el cand iese in societate.

7. Va ajuta sa va mentineti sanatosi! Un caine are nevoie de activitate zilnica, pentru care va cere ajutorul. Cand de fapt va fac ei un serviciu: va asigura doza zilnica de exercitiu fizic, in timpul plimbarilor sau sesiunilor de joaca. Cu cat mai multa activitate fizica cu atat veti trai mai mult si mai sanatos.

8. Cainii traiesc mai mult! Astfel investitia afectiva este pe termen lung (cel putin 10 ani). O perioada lunga de timp in care veti putea culege tot ceea ce investiti. Va fi o perioada pe care va vi-o veti aminti toata viata apoi. Un caine face parte din familie si in timp va fi tratat ca atare. Despartirea de el al un moment dat va fi mult mai grea, insa amintirile frumoase vor compensa.

9. Va asculta cand ii strigati. Isi recunosc numele si raspund la el. Va cunosc vocea si stiu cum sa reactioneze la ea, in functie de starea pe care o exprima. Daca sunt invatati comenzi vor sti sa le respecte cand le exprimati vocal sau prin gesturi. Comunicarea cu ei se face foarte usor. Daca au fost bine educati vor intelege tot ceea ce le spuneti si vor reactiona intocmai. Cu ei puteti si vorbi, nimeni nu e un ascultator mai bun decat cainele. Si de multe ori grimasele lui dau de inteles ca a priceput ce ati vrut sa-i trasmiteti. Iar dupa ce v-ati descarcat veti fi cu mult mai relaxati.

10. Cainii stiu sa va intre pe sub piele mai bine ca pisicile, fara sa va pacaleasca asa cum fac acestea. Un datdin coada, un sarut cu nasul umed, o invitatie la joaca sau chiar bucuria cu care va covarseste cand ajungeti acasa sunt gesturi simple ale lor care va fac sa ii iubiti din ce in ce mai mult. Iar „puppy eyes” (privirea de catelus) este unul din cele mai gingase si induiosatoare lucruri de pe pamant.

Din nefericire trebuie sa ne oprim aici cu argumentele pro-caini, pentru ca asa e corect fata de pisicute, si ele au avut dreptul tot la 10. Insa cainii mai au multe alte calitati care ar trebui mentionate si care fac din ei, probabil, companionul ideal pentru om.

Lectia de inot la caini

Contrar folclorului in domeniu nu orice caine stie sa inoate sau este un bun inotator. "A inota caineste” este o expresie adesea intalnita, insa nu se aplica si in cazul tuturor patrupedelor. Adesea stapanii de caini presupun ca ai lor companioni au in sange capacitatea de a inota , insa nu este deloc asa. La fel ca si in cazul copiilor, cainii trebuie invatati sa interactioneze cu apa si sa inoate. Unii invata mai repede, altii mai greu, in functie de individ sau de rasa. Dar haideti sa vedem cum trebuie procedat.

Unele rase poarta chiar in denumirea lor inclinatia spre inot: "Cainele de apa portughez”. Astfel acestia sunt caini care chiar se nasc cu aceasta aptitudine si nu e nevoie de prea multa munca de convingere pentru a-i face sa intre in apa si sa se balaceasca. La ei de fapt e dificil sa fie tinuti afara din apa. In aceasta categorie se inscriu si Labradorul, Golden Retrieverul, Terra Nova si alte rase din aceasta categorie. Pe de alta parte sunt rase de caini care nu unoata sau care trebuie invatati sa inaote deoarece nu se afla in genetica lor acest comportament. Cainii de tip buldog, Mops, Teckel, Corgi si toate celelalte rase cu picioare scurte sau bot scurt. Deasemenea cainilor cu coada scurta le este mai dificil sa se ghideze in apa. Indiferent de rasa orice caine poate fi invatat sa inoate.

Sfaturile urmatoare se pot aplica atat la caini juniori cat si la caini adulti, cu mentiunea ca un caine tanar va invata mai repede decat unul in varsta. Alegeti un loc linistit pentru prima lectie. Unde sa fie liniste si unde sa fiti numai dumneavoastra pentru a nu fi distras cainele de stimuli externi. O piscina particulara, un lac sau marea sunt ideale. Apa trebuie sa aiba un acces facil si sa aiba adancimea progresiva. La piscina cainele trebuie indrumat si spre locul pe unde se poate iesi. Daca nu stiti cum reactioneaza cainele la apa, il puteti obinui intr-un bazin gonflabil, pentru copii in care il atrageti cu diferite jucarii sau recompense. Aceeasi lectie se poate invatat si pe malul marii de exemplu. Etapele le vom descrie luand  ca loc de inotat marea, insa se aplica la fel pentru orice localizare.

Transformati totul intr-o joaca, alintati cainele, vorbiti-i pe un ton vesel, pentru ca sa fie destins. Intrati dumneavoastra in apa mica si atrageti-l acolo, incat sa se ude pe labute. Nu il fortati sa intre in apa si nicidecum nu il aruncati, asa cum se intampla de multe ori. De cate ori atinge apa, laudati-l, eventual recompensati-l. Incepeti sa va plimbati pe mal, prin apa pana la glezne, cu partea stanga inspre apa, daca cainele a fost obisnuit sa execute comenzile din partea stanga a stapanului. Incaz contrar folositi partea dreapta. Un caine dresat altfel se va deplasa intotdeauna spre partea stapanului de unde i se dau comenzile sau recompensele. Stand cu aceasta parte inspre apa, il fortati sa intre si el in apa. Cand observati ca deja s-a obisnuit cu apa, este momentul sa vedeti cum se descurca in apa mai mare, eventual chiar sa inoate si sa nu mai simta pamantul sub labute. In acest moment ii puneti lesa pentru mai multa siguranta (pentru el). In joaca sau ademenindu-l cu o gustare plutitoare (carnacior) sau cu jucaria preferata il aduceti cat mai in larg. Stati aproape de el. Daca este dintr-o rasa dintre cele cu dificultati la inot, mentionate mai sus, ar fi bine sa ii puneti si o vesta de salvare, pentru mai multa incredere in sine. Tineti de lesa si stati langa el. In momentul in care nu mai simt pamant sub picioare cainii incep sa pedaleze si sa se mentina la suprafata, insa nu toti reusesc din prima asa ca atunci trebuie sa interveniti si sa ii sustineti picioarele din spate si fundul. Plasati o mana sub  burta si cealalta deasupra cozii si laudati-l, stimulati-l sa inoate. Daca observati ca se precipita si se panicheaza impingeti-l inspre mal, nu vreti sa il terorizati si sa transformati prima experienta in ceva infricosator, de care sa se fereasca pe viitor. In cazul puilor sau cainilor cu blana abundenta sau cei cu picioare si bot scurt scurtati sedintele deoarece intervine oboseala.

Un caine nu va reusi sa invete de la prima lectie, asa ca probabil  va trebui sa repetati experienta mai multe zile al rand. In cele din urma orice caine va putea sa inoate. De mare ajutor in acest proces va poate fi un alt caine, deja inotator. Acesta va da mai multa siguranta catelului dumneavoastra si chiar va fi un bun exemplu de urmat (va invata mai usor de la un semen de-al lui, decat de la dumneavoastra). Aveti grija sa nu inghita apa prea multa, insa nicioata nu folositi cuvinte ca "Nu” in timpul lectiei pentru ca astfel cainele va crede ca a gresit altceva si ruinati tot ce ati construit pana atunci. Cand iese afara din apa, clatiti bine blana cainelui deoarece apa marii sau cea de piscina este daunatoare pielii.

Balena cu cocoasa

Cantecul balenei cu cocoasa

Balenele cu cocoasa produc cele mai lungi si mai variate cantece din regnul animal, folosind o serie complicata de sunete. Pocniturile dureaza mai putin de 1/100 de secunda si au o frecventa de 30 kHz.

Cantecul poate dura pana la 30 de minute. Vizibilitatea este redusa in adancurile oceanelor, iar sunetul se transmite, astfel incat cantecul este o cale buna de comunicare. Strigatele pot parcurge sute de kilometri, astfel populatia se poate organiza social.

Cele mai "cantarete" balene cu cocoasa , sunt masculii solitari aflati in cautarea unei perechi. Cantecul este vesel- balenele cu cocoasa nu canta daca in apropiere se afla pradatori si nu isi folosesc cantecul pentru ecolactie sau pentru hranirea hranei.

Ingrijirea pestilor de acvariu

Atunci cand pestii pot sa se reproduca in acvariul in care isi duc viata, puteti fi mandru de dumneavoastra... asta inseamna ca faceti lucrurile asa cum trebuie. Ne place adesea sa ne amagim singuri, crezand ca noi suntem responsabili pentru ingrijirea pestilor din acvariu; in realitate, noi nu contribuim decat la asigurarea unor conditii optime in care pestii sa-si duca viata. Ingrijirea pestilor este mult mai complexa de atat. Daca decideti sa incercati sa ingrijiti un peste, va veti implica intr-una dintre activitatile cu cele mai multe satisfactii pe care acest hobby vi le poate oferi.

Trebuie sa incepeti cu unul dintre cele mai usoare tipuri de pesti. Multi dintre pasionati incep cu pestisori mici, care traiesc in grupuri/bancuri. Depunerile de oua (icre), de obicei, dar nu intotdeauna, au nevoie de o pregatire anterioara. Scopul acestui articol nu este de a arata cum trebuie aranjat un acvariu pentru imperecherie, intru-cat aceasta depinde foarte mult de la o specie la alta.

 

Pestii mici din specia livebearer depun tin ouale in interiorul corpului de unde elimina pestisorii atunci cand procesul de colcire ia sfarsit. Acestia au prostul obicei de a-si manca uneori puii. Pestii labirint construiesc adesea cuiburi plutitoare din bule de aer invelite pentru puii lor, care nu pot inota chiar din primele zile de viata. Pestii din specia cichlids depun ouale pe diverse obiecte si pazesc ouale si pestisorii timp de cateva saptamani; alti depun icrele in grote. Un alt grup de pesti isi poarta ouale si uneori chiar puii in gura, pentru o mai mare siguranta. Alte specii, precum tetras, barb si rainbow elimina ouale si isi vad de drum. Exista insa si exceptii.

Amintirile pestilor dureaza cinci luni

 

Pestii nu au memoria atat de scurta precum se credea, potrivit oamenilor de stiinta israelieni care au dovedit ca pestii au o tinere de minte de pana la 5 luni, informeaza Telegraph.
Teoria potrivit careia durata memoriei pestilor ar fi de numai 3 secunde a fost negata in mod stiintific de cercetatorii de la Institutul de Tehnologie din Haifa care au dovedit ca acestia pot tine minte cu lunile un anumit sunet.
Astfel, pestii care au fost antrenati sa tina minte un sunet in captivitate, si-au aminitit si au reactionat la acelasi sunet si in salbaticie, dupa luni intregi.
Expertii israelieni au invatat timp de o luna pesti tineri sa asocieze un anumit sunet cu ora mesei. Apoi au eliberat pestii in salbaticie si, cinci luni mai tarziu, cand acestia au devenit adulti, au repetat acelasi sunet. Spre uimirea specialistilor, pestii s-au intors, dovedind ca si-au aminit asocierea.
“Noua metoda are multe avantaje. Pestii cresc in mediul lor natural, fara a fi tinuti in custi si fara poluare. Hranirea este mai economa si se bazeaza in special pe mancare naturala”, au declarat cercetatorii.

Ciclidele africane

Ciclidele africane - pestii ideali?!

Sunt pesti puternic colorati, de apa dulce, apreciati atat de acvaristii profesionisti cat si de cei amatori. De altfel sunt o clasa de pesti de acvariu recomandata si incepatorilor intr-ale acvaristicii. Provin din lacurile Africii de est: Tanganyka, Malawi si Victoria , si cuprind aproximativ 3000 de specii diferite, iar in continuare se descopera specii noi. In continuare vom enumera doar cateva din argumentele care incadreaza acesti pesti in randul celor mai dorite specii de acvariu cu apa dulce.

Coloritul lor atrage pe oricine. Toate culorile curcubeului se pot regasi pe acest tip de pesti, uneori chiar pe acelasi individ. Nuantele sunt foarte vii, de altfel nu exista alt peste de apa dulce mai puternic colorat decat ciclidele. Masculii sunt mai viu colorati decat femelele. "Delfinul albastru” este turcuoaz, "imparateasa rosie” este albastra superios si rosu aprins pe burta, iar acestea sunt doar 2 exemple, insa mai sunt inca 3000 de alte specii la fel de viu colorate.

Sunt pesti inteligenti si foarte rezistenti, de aceea fiind recomandati chiar si incepatorilor. Totusi ingrijirea lor nu este una facila,insa rezistenta lor se transforma intr-un avantaj pentru acvaristul neinitiat. Faptul ca sunt pestii de apa dulce este un alt avantaj, ba mai mult prefera apele putin alcaline. Este foarte usor sa obtii o apa alcalina dintr-un neutra si mult mai dificil invers. Exista o multime de solutii pentru a transforma o apa neutra intr-una alcalina. Iar prin amplasarea pietrelor si a coralilor veti putea mentine alcalinitatea ridicata. Iar ca totul sa fie in favoarea lor, ciclidele au o toleranta la schimbarile de ph mai mare decat majoritatea pestilor de apa dulce, care la diferente de 0.6-0.8 unitati ar fi deja cu burta in sus; nu e si cazul ciclidelor.

Comportamentul unic este un alt punct forte al acestor specii de pesti. Sunt pesti extrem de sociabili, energici, care ofera spectacol oridecateori cineva se apropie de acvariu. Roiul de pesti se va inghesui sa va atraga atentia, dand impresia ca nu ar mai fi mancat de saptamani intregi.  Apetitul lor imens ii face sa devoreze intr-o secunda aproape orice ii oferiti, fie ca ii place sau nu. Unele specii sunt exclusiv ierbivore (mancand alge, plante), iar altele sunt omnivore (pe langa plante consuma si melci, insecte sau alti pesti mai mici, precum si icrele altor pesti). Strategiile lor de vanatoare sunt ingenioase si diverse: unii se ascund in nisip si se prefac a fi morti pana se apropiea prada si o insfaca, altii au gura capabila sa se transforme intr-un tub, care prin diferenta de presiune va atrage in interior planctonul.

Totusi ei sunt niste pesti destul de agresivi, in perioada de imperechere sau cand se hranesc. Insa si acest lucru poate fi transformat in avantajul acvaristului. In mediul natural victimele agresorilor se ascund printre ceilalti semeni, deoarece ei traiesc in grupuri suficient de dense. Acest fapt permite acvaristului sa-si suprapopuleze acvariul, pentru a contracara agresivitatea. Si ce poate fi mai frumos decat un acvariu intesat cu pestii energici si viu colorati.

Ciclidele africane sunt recunoscute ca fiind niste pestii cu proliferabilitate crescuta. Si usor de inmultit in acvariu. O aspect aparte la ei este  purtatul oualor fecundate de catre mama in gura (poate adaposti pana la 70 de oua). Timp de 21-30 de zile, timp in care mama nu se va hrani deloc. Cand vine momentul eclozarii mama ii va elibera. Acest aspect este considerat un pas inainte in ceea ce priveste reproducerea pestilor. Micutii sunt astfel protejati de mama in perioada cat sunt cel mai vulnerabili. S-a constatat ca acesti pestisori sunt si mai mari in dimensiune decat cei proveniti din icrele lasate pe plante sau in substrat. Ba mai mult mama ii primeste inapoi in gura in cazul in care sunt amenintati.

Talia este tot in avantajul lor. Sunt pintre cei mai mari pesti de acvariu. Pot atinge lungimi de pana la 30-40cm, cum nicio alta specie de apa dulce nu o mai face. Au o durata de viata cuprinsa intre 4 si 10 ani, unele specii putand avea media situata chiar si la 15 ani.

Argumente peste argumente, este stiut ca ciclidele sunt pesti ideali de acvariu, chiar si pentru incepatori. Cunoscandu-i cat mai mult, va usurati dumneavoastra munca de acvarist, care  este una extrem de placuta.

Pestii tropicali

O specie de pesti tropicali care traieste in mangrovele din America poate supravietui luni intregi pe uscat, arata un studiu recent. Este un fenomen asemanator cu adaptarea animalelor la uscat, care a avut loc acum milioane de ani.

Rivulus marmoratus

Pestii din specia Rivulus marmoratus traiesc in apele putin adanci din mangrove, pesteri, scorburi, in zona Statelor Unite ale Americii, insulelor Belize si in Brazilia. Atunci cand apa din habitatul lor se evapora, ei traiesc pe uscat, in busteni care inca mai pastreaza umezeala. In testele de laborator, cercetatorii au descoperit ca acesti pesti pot trai pana la 66 de zile pe uscat, fara hrana, timp in care metabolismul lor inca functioneaza.

Cel mai greu joc din lume

http://www.jocuri.de/online/game/2/Cel-mai-greu-joc-din-lume.html 

Un mister nedezlegat: DELFINII

 

Sunt atat de inteligenti, de comunicativi si de bucurosi de viata, incat ii depasesc in multe privinte pe oameni. In cele mai vechi legende se spune, chiar, ca ar fi fostii locuitori ai Atlantidei, transformati in pesti

Atlantii din apa oceanelor

Istoria delfinilor incepe cu mult inaintea celei umane. Studiul fosilelor a demonstrat ca, in urma cu aproximativ 50 de milioane de ani, un mamifer cu blana putina si un corp prelung a alunecat intr-o laguna tropicala din Marea Tethys, care se intindea din Spania zilelor noastre, pana in Orientul Mijlociu. In timp, acea creatura s-a adaptat la viata marina, pierzandu-si parul si alungindu-si corpul. Narile ei s-au deplasat catre crestetul capului, iar membrele au devenit aripioare inotatoare. Asa arata delfinul in zilele noastre.
Exista insa o teorie despre stramosul delfinului cu multmai tulburatoare. Se spune ca acesta ar fi fost locuitorul legendarului taram numit Atlantida. Dupa ce insula a disparut in urma unei catastrofe naturale, locuitorii ei nu au avut alta optiune decat sa se adapteze la viata acvatica, oamenii transformandu-se in delfini. Adeptii acestei teorii explica astfel si legatura stransa dintre oameni si delfini.
Indiferent ce alegem sa credem, delfinii reprezinta, in continuare, pentru oamenii de stiinta, o fiinta misterioasa, necunoscuta. Oricine i-a vazut a ramas fascinat de incredibila lor energie, de bucuria vietii pe care o degaja si de inteligenta lor remarcabila. Gingasia si atitudinea parca plina de optimism a acestor fiinte joviale ii fac pe copii sa rada, iar pe adulti - sa redevina copii. Intr-un mod cu totul misterios, delfinii ating cumva profunzimea sufletului omenesc.

Delfinul din oglinda

Dar cat de inteligente sunt oare aceste fiinte? Inteligenta este definita de oamenii de stiinta fie prin capacitatea de a comunica, fie prin constiinta propriei persoane. Studiile vietii delfinului realizate in ultimele decenii au demonstrat ca delfinii poseda ambele calitati, atat aceea de a comunica intre ei, cat si constiinta de sine. Diana Reiss, profesor de psihologie la Universitatea din New York, a demonstrat ca delfinii se pot recunoaste in oglinda si chiar o folosesc pentru a-si "inspecta" diverse parti ale corpului. O asemenea abilitate se credea pana acum ca o detine doar omul.

Delfinii se recunosc in oglinda

 

Cercetarile comportamentale au dovedit ca delfinii, indeosebi cei din specia afalin, au personalitati distincte, se pot gandi la viitor si folosesc uneltele. Pana nu demult, oamenii de stiinta afirmau ca fabricarea si folosirea uneltelor este trasatura esentiala a omului, care il separa net de celelalte fiinte. Evolutia speciei umane are la baza tocmai aceasta abilitate, insa cercetarile recente demonstreaza ca ea nu ne apartine in exclusivitate. Astfel, in Golful Rechinilor din Australia, s-a descoperit ca delfinii si-au "confectionat" din bureti marini o banda care sa le protejeze botul sensibil cand foreaza fundul oceanelor.
Daca francezii sunt probabil cei mai renumiti in prepararea specialitatilor culinare, ei bine, atunci delfinii sunt cei mai renumiti "bucatari" dintre mamiferele acvatice. In urma unor indelungate observatii, s-a descoperit cum vaneaza ei sepiile. De obicei, femela delfin este cea care goneste mai intai sepia catre fundul oceanului, unde este lovita rapid si puternic. Apoi, ridica sepia catre suprafata, lovind-o usor cu varful botului, astfel scotandu-i din corp cerneala toxica. Ca orice bucatar rafinat, delfinul nu se grabeste sa o manance inainte de a o fragezi. Astfel, o freaca de pietrisul de pe fundul oceanului pana cand carnea dobandeste o consistenta satisfacatoare.

Un limbaj cu mii de semnale

Un argument important pentru a sustine ca delfinii sunt fiinte extrem de inteligente este modul lor de a comunica. S-a constatat ca aceste animale folosesc in comunicare aproximativ 14 mii de semnale, in timp ce oamenii, in convorbirile lor zilnice, se limiteaza doar la o mie de cuvinte! Mai mult decat atat, un singur semnal al delfinilor cuprinde mult mai multe semnificatii decat unsimplu cuvant. Delfinii sunt capabili sa emita o gama larga de sunete, de la fluierat, modalitatea lor principala de comunicare, la clicuri, zgomote scurte, folosite in principal pentru ecolocatie. Ecolocatia este mai bine cunoscuta sub numele de "sonarul delfinilor". Acest "instrument" le permite sa localizeze obiecte sau organisme vii aflate la sute de metri distanta, cu un remarcabil succes. Sistemul senzorial de ecolocatie al delfinilor este fascinant prin complexitate, dar ramane in continuare un mister pentru stiinta moderna. Fiecare delfin adopta o "semnatura", un sunet aparte care-l caracterizeaza doar pe el, astfel incat sa se poata recunoaste unul pe celalalt. In concluzie, putem afirma ca eficienta utilizarii codurilor nu este o caracteristica exclusiv umana.

Kelly si pescarusii

La Institutul de studii ale mamiferelor marine din Mississippi, delfinul Kelly si-a construit de mult o reputatie bine meritata. Toti delfinii de la institut sunt instruiti sa stranga mizeriile care cad in bazinele lor, iar apoi negociaza cu ingrijitorii schimbul deseuri-peste. Insa delfinul Kelly a mers mai departe decat toti ceilalti, uimindu-si instructorii. El ascundea gunoaiele pe fundul bazinului, sub o piatra. De cate ori dresorul se apropia, se ducea la fund si aducea doar o mica parte din gunoiul strans, primind in schimb o portie de peste. Tratativele insa nu se incheiau aici, Kelly repetand operatiunea pentru a primi tot mai mult peste. Dar agilitatea mintii lui Kelly nu s-a oprit aici. Intr-o zi, un pescarus a poposit in bazin. Kelly a imobilizat intrusul si l-a predat instructorului. Acesta a fost atat de mirat de captura, incat i-a oferit o multime de peste. Se pare ca experienta i-a dat idei noi. La masa, ea a pus deoparte ceva peste si l-a ascuns sub piatra unde ascundea gunoaiele. Cand nimeni nu era prin preajma, a scos pestele la suprafata si l-a folosit ca momeala pentru a atrage alti pescarusi. In timp, si-a invatat si puiul sa faca la fel, iar metoda s-a raspandit. Acum, momirea pescarusilor a devenit chiar un soi de joc la delfini.

Toti pentru unul si unul pentru toti!

Poate ca acesta este un mesaj pe care delfinii incearca sa ni-l transmita, prin comportamentul lor in colectivitate. Ei se ghideaza dupa o adevarata "filosofie" sociala si se dedica intregului grup. Cand unul dintre ei se simte slabit, toti ceilalti il inconjoara cu afectiune, pentru a-l apara de eventualele pericole si, daca acesta nu mai poate ajunge la suprafata cu propriile puteri, toti ceilalti il sustin, impingandu-l spre aer, pentru a putea respira. Delfinii dovedesc altruism si actioneaza cu generozitate nu numai intre ei, ci si cu oamenii. Relatari despre delfinii salvatori apar inca din antichitatea greaca. Exista sute de marturii ale oamenilor salvati de catre delfini de la inec sau de atacul rechinilor.
In urma cu cativa ani, in golful Eliat, din Orientul Mijlociu, un turist britanic a fost salvat in mod miraculos de catre trei delfini de la atacul unui rechin. In apropierea Peninsulei Sinai, un vas de croaziera s-a oprit pentru ca turistii sa poata privi cum se joaca delfinii. Atrasi de voiosia lor, trei pasageri s-au hotarat sa li se alature, iar unul dintre ei a ramas in apa mai mult decat ceilalti. In timp ce se juca cu delfinii, a observat cu groaza ca un rechin se apropia amenintator. Vasul deja se afla la ceva distanta, iar strigatele lui disperate nu au fost auzite. Deodata, trei delfini s-au aliniat, formand un zid protector intre el si rechin. "Dadeau puternic din coada, sareau in aer si se aruncau zgomotos in apa", povestea turistul dupa incident. "In scurt timp, au venit si alti delfini, au creat un cerc protector in jurul meu si m-au impins incet catre vas. Daca nu erau ei, as fi avut o moarte cumplita!".
Nici o alta specie de animale salbatice nu se comporta cu atata afectiune, devotament si incredere fata de oameni. Mai mult decat atat, delfinii au grija si de mediul ambiant, din care isi iau exact atata hrana cata au nevoie, nu distrug si nu omoara inutil alte vietuitoare.

Delfinii terapeuti

In ultimii ani, terapia cu delfini a luat o mare amploare, devenind un fenomen "la moda" in incercarea de a trata diverse afectiuni, in special ale copiilor bolnavi de autism, paralizie cerebrala sau sindromul Down.

Multi copii autisti se vindeca ajutati de delfini

 

In lucrarea sa intitulata "Mesajul delfinilor", Patricia St. John povesteste cum a descoperit ca delfinii si copiii autisti "comunica" intr-un mod cu totul aparte. Ea a incercat sa-i apropie si rezultatele au fost spectaculoase: copiii bolnavi ieseau treptat din izolarea lor in preajma delfinilor. Cercetatorii au analizat esantioane de sange prelevate, inainte si dupa ce pacientii au intrat in contact cu delfinii, rezultatele aratand ca, dupa inotul cu acestia, exista o modificare a nivelului de endorfine. Aceste transformari de natura fiziologica raman inca o enigma.
Recent, a aparut ideea ca delfinii ar trebui sa fie declarati "persoane non-umane", cu dreptul de a fi tratati ca "indivizi". Delfinii sunt constienti de mediul lor, au emotii, au personalitati distincte, control de sine, si ii trateaza pe ceilalti cu respect, fara a cere nimic in schimb. Recunoasterea inteligentei deosebite a delfinilor si declararea lor ca persoane este insa greu de acceptat, in conditiile in care omul isi proclama suveranitatea de fiinta rationala asupra intregii planete.

Sfarsitul lui Flipper

Cu totii ne amintim de Flipper, delfinul jucaus si vesel din serialul cu acelasi nume care ne-a fermecat in copilarie. Rick O'Barry, cel care s-a ocupat ani de zile de Flipper, a realizat, dupa moartea delfinului, ce greseala imensa a comis ingradindu-i libertatea si tinandu-l captiv intr-un bazin, pentru amuzamentul a milioane de oameni. Astfel ca, in ultimii ani, pentru a scapa de povara vinovatiei, a decis sa-si dedice intreaga viata protejarii delfinilor.

 

El a povestit in documentarul "Laguna" ("The Cove") cum a ajuns, prin moartea lui Flipper, sa isi puna viata in pericol pentru salvarea acestor animale. "Pentru delfini, orice incercare de a respira reprezinta un adevarat efort. Pot sa-si ia viata in orice moment Flipper m-a privit drept in ochi, si-a tinut respiratia, iar apoi s-a scufundat in rezervor si nu s-a mai intors. Mi-am dat seama ca nu mai suporta sa fie inchis intr-un bazin".
Asa a devenit americanul Rick O'Barry aparator in campania impotriva vanarii delfinilor in apele Japoniei. In Taiji, pe coasta nipona, intr-o laguna aparent linistita, an de an, din septembrie si pana in martie, se produce un adevarat macel al delfinilor. Peste 20.000 de delfini sunt ingraditi in laguna prin metode nemiloase, iar apoi ucisi rand pe rand, cu bestialitate. In Japonia, chipurile, delfinul este o delicatesa, desi s-a demonstrat prin probe concludente, chiar dupa standardele japoneze, ca aceasta carne este deosebit de toxica, continand foarte mult mercur. Si anul acesta, in septembrie, masacrul poate incepe din nou. Iar oameni din intreaga lume asista neputinciosi la acest carnagiu.
Cand va inceta omul sa-si demonstreze forta, aparent superioara, in fata intregii naturi? Cand va inceta sa subjuge o alta viata inteligenta, pentru propriul amuzament? Cruzimea pescarilor din Taiji ne duce cu gandul la ceea ce spunea Leonardo da Vinci in urma cu mai bine de cinci secole: "Daca omul vrea libertate, de ce sa tinem pasarile si animalele in custi? Intr-adevar, omul este stapanul animalelor pentru ca le depaseste in brutalitate. Noi traim din moartea altora. Suntem locuri de inmormantare pentru animale! De la o varsta frageda, am renuntat la carne, si va veni o zi cand oamenii ca mine vor vedea uciderea unui animal asa cum vad acum uciderea unui om".
La delfini exista ceva impresionant. Ei demonstreaza neincetat o vie dorinta de a comunica si empatiza cu alte creaturi ale pamantului. Acest atribut rar, un alt animal, Homo Sapiens, inca nu l-a invatat perfect.

 

Delfinii ca persoane?

"Cea mai potrivită definiţie a lor este: persoane ne-umane", spun ei. Modul în care acestea comunica este similar cu cel al omului şi mult mai strălucitor decat al cimpanzeilor.



Definiţia de animale inteligente nu este suficientă: delfinii sunt mult mai asemănători oamenilor decât se crede de obicei. O serie de studii asupra comportamentului lor, efectuate de universităţi a arătat că modul în care comunică este similar cu cel al oamenilor şi este mai strălucitor decât al cimpanzeilor. O serie de teorii susţinute de studii anatomice arată că creierul delfinilor are multe caracteristici cheie/hotărâtoare asociate cu inteligentă dezvoltată. Pentru acestia, cercetătorii susţin că este inacceptabil moral să ţii aceste animale inteligente în parcuri de distracţii sau de a-i ucide pentru producerea de alimente sau de a-i pescui. Aproximativ 300.000 de balene, delfini şi marsuini mor în acest fel în fiecare an.



CREIERE MARI ! – “creierul de delfini este mai mare decât al nostru în termeni absoluţi şi al doilea după creierului uman, atunci când se ia in considerare raportul fata de mărimea corpului" a declarat Lori Marino, Zoolog la Universitatea Emory din Atlanta - Georgia publicatiei Times Online; acesta a folosit fMRI pentru a realiza harta creierelor speciilor de delfini şi le-a comparat cu cele ale primatelor. "Neuroanatomia sugerează continuitatea psihologică între oameni şi delfini şi are implicaţii profunde pentru etica de interacţiune om-delfin", adăugat el. Delfinii au fost mult timp recunoscuti ca fiind printre cele mai inteligente, dar mulţi cercetători i-au clasificat după cimpanzei care pot ajunge la inteligenta/mintea unui copil de trei ani, după cum au arătat unele studii. Recent, cu toate acestea, o serie de studii comportamentale au sugerat faptul că delfinii, în special unele specii cum ar fi bottlenose, s-ar putea sa fie mai inteligenti decât primatele. Studiile arata ca delfinii au personalitati distincte, un puternic sentiment de sine si capacitatea de a gândi anticipativ.



INTELIGENŢĂ DEZVOLTATĂ - Într-un studiu, Diana Reiss, Profesor de psihologie la L 'Hunter College din New York a arătat că delfinii bottlenose se pot recunoaşte ei însisi într-o oglindă şi o folosesc pentru a controla diverse părţi ale corpului lor, o capacitate care până acum a fost considerat a fi limitata la oameni şi la maimuţele mari. Şi animalele în captivitate, de asemenea, au avut capacitatea de a învăţa limba rudimentara bazată pe simboluri; acestea pot rezolva probleme complexe, în timp ce cei care trăiesc în libertate au comportamente care presupun structuri sociale complexe şi un nivel ridicat de stări emotionale sofisticate. Într-un caz recent, un delfin salvat dintr-un accident, în timpul convalescenţei de trei săptămâni într-un Delfinariu în Australia, a învăţat şmecheria să stea pe coada. Dupa ce a fost lansat înapoi in libertate, oamenii de stiinta au fost surprinsi sa-şi dea seama că delfinul a avut abilităţi să predea camarazilor sălbatici ce a învăţat nou în timpul cât s-a aflat în captivitate. Iar unele exemplare care trăiesc în largul Australiei de Vest au învăţat să păstreze bureţii pe botul lor pentru a se proteja în timp ce caută peşti spinoşi pe fundul oceanului.



SE COMPORTA COMPLEX -- O serie de teste arată, de exemplu, cum delfinii sunt capabili să coopereze cu o precizie militară ca să încercuiască bancurile de peşti în timpul pescuitului; aceste teste au ridicat întrebări despre structurile creierului care stau la baza acestui comportament. Cercetatorii au descoperit ca dimensiunea creierului variază extrem de mult în rândul speciilor de cetacee mici, cum ar fi delfinul Gange, până la mai mult de 10 kg pentru balene sperma, al cărui creier este cea mai mare din lume. Cand vine vorba de inteligenta, cu toate acestea, dimensiunea creierului este mai puţin importantă decât proporţia sa fată de corp. Marino şi colegii săi au descoperit că cortexul cerebral de delfini este atât de dezvoltat încât "relaţiile anatomice duc la posibilitatea de a dezvolta abilităţi cognitive şi este al doilea după creierul uman”. Şi cortexul cerebral al delfinilor bottlenose are conformaţia cu aceleaşi răsuciri de falduri, care este strâns legată de inteligenţa umană. Aceste falduri duce la creşterea volumului cortexului cerebral şi la capacitatea celulelor creierului de a se conecta între ele. "În ciuda evoluţiei care a mers de-a lungul unei traiectorii diferite pentru oameni, creierul de cetacee are caracteristici care sunt corelate cu complexe de informaţii" spune Marino. Reiss şi Marino vor prezenta concluziile lor la o conferinţă în San Diego, California luna viitoare, concluzionând că noi dovezi cu privire la informaţii asupra delfinilor face dezgustător moral de a-i maltrata. Împreună Thomas White, profesor de etică la Loyola Marymount University, cred că delfinii ar trebui să aibă drepturi: "Cercetare ştiinţifică. . . sugerează că delfinii sunt "persoane ne-umane", care se califică pentru legitimitate morală ca indivizi “.